Urmând seria de texte referitoare la organizaţii deschise spre învăţare, Mario Brühlmann prezintă un nou principiu de bază al unei organizaţii de succes. Cel de al treilea criteriu în a deveni o organizaţie deschisă spre învăţare este sănătatea minţii şi a spiritului. Este important să se ia decizii corecte, într-un mod rapid şi eficient. Să faci acest lucru zilnic şi într-un mediu schimbător nu este un lucru uşor. Pericolul este să oboseşti prea devreme şi să devii confuz într-o situaţie riscantă. Managerii au nevoie să participe la un program de instruire pentru a fi pregătiţi să facă faţă stresului zilnic.

Hotelieri şi chelneri neprietenoşi, toalete murdare, mâncare mediocră şi cafea rece. Aşa ceva nu există! Oare?! Şi încă cum!... "Existenţa multor restaurante elveţiene este în preicol. Şi majoritatea din vina lor." Cu această afirmaţie făcută de mine într-un seminar organizat în Elveţia am supărat mulţi proprietari de restaurante, pe alţii în schimb i-am trezit.

Iată-ne din nou la subiectul eroziunii – decăderea neobservată a valorilor şi standardelor. O oarecare abilitate de a accepta critica ar fi utilă la acest punct. În multe domenii este firesc ca periodic să îţi evaluezi în mod critic activiatea şi să o îmbunătăţeşti.

De curând am deschis şedinţa consiliului de administraţie al unei societăţi financiare cu un verset din Biblie. A fost o introducere inedită, şi a influenţat întreaga şedinţă.

În capitolul patru al Apocalipsei este vorba despre slavă, şi despre cui i se cuvine slava. “Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile, şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11).

Acesta nu este limbajul uzual al managerilor moderni. Ca mangeri, ne însuşim frecvent şi cu plăcere slava. Acesta este începutul eroziunii, al decăderii neobservate a valorilor.

Nimeni nu observă nimic. Asta e problema cu eroziunea. Se întâmplă peste tot – în firme, biserici şi familii. Prin eroziune ne referim la decăderea neobservată a valorilor. Acest proces decurge încet şi nebăgat în seamă. Este privit ca normal. Aşa ajung şi rezultatele lui să fie acceptate ca normale. Şi rezultatele sunt grave.

Din acest sol a crescut de exemplu zicala: „Într-un cleptoman, un pedofil sau un manager nu poţi avea încredere“. Cuvinte dure la adresa oamenilor de afaceri. Astăzi putem vorbi de o criză reală a încrederii. Şi suntem în pericol de a privi această situaţie ca normală şi de neschimbat. Fals. Eroziunea valorilor trebuie identificată, şi poate fi oprită.

Teoretic este foarte simplu. Aşa ni se şi spune în fiecare seminar de strategie: crizele sunt şanse în haine de lucru. Să acceptăm crizele cu recunoştinţă. Să căutăm şansele pe care le ascund şi să le fructificăm. Foarte simplu.